Templul Cao Dai — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Cao Dai

La ora prânzului, în Sfânta Sediu de la Tay Ninh, câteva sute de credincioși îmbrăcați în alb, albastru, galben și roșu intră în rânduri perfecte într-o sală în care tavanul pare desprins dintr-un vis: coloane răsucite ca niște șerpi, un cer pictat cu nori și stele, iar deasupra altarului central, un glob albastru pe care este desenat un ochi uriaș, înconjurat de raze. Este Thien Nhan, Ochiul Divin, simbolul religiei Cao Dai — și pentru câteva minute, un vizitator străin, ajuns acolo dintr-un circuit prin Vietnam, poate asista la una dintre cele patru slujbe zilnice ale acestei credințe unice în lume, născută la doar câțiva kilometri distanță.

Templul, numit oficial Tòa Thánh Tây Ninh, a fost construit între 1933 și 1955, în perioada colonială franceză, ca sediu central al Cao Dai — o religie apărută în 1926, care combină elemente din budism, taoism, confucianism, creștinism și spiritism. Printre figurile venerate aici se numără Buda, Iisus Hristos, Confucius, Laozi, dar și personalități surprinzătoare precum scriitorul francez Victor Hugo sau liderul vietnamez Nguyen Binh Khiem, considerați „sfinți” care au primit revelații prin ședințe de spiritism. Ideea de bază a religiei este unificarea marilor tradiții spirituale ale lumii într-o singură credință universală, iar arhitectura templului reflectă exact acest amestec: fațada evocă o catedrală gotică, interiorul are accente asiatice, iar culorile — folosite cu multă generozitate — au fiecare o semnificație precisă legată de cele trei religii fondatoare, reprezentate simbolic prin galben (budism), albastru (taoism) și roșu (confucianism).

Vizitatorii pot urca pe o galerie superioară, de unde se vede întreaga sală de rugăciune, împărțită pe coloane pentru diferitele trepte ale ierarhiei religioase. Preoții și demnitarii poartă robe colorate diferit în funcție de rangul lor spiritual, iar simbolul Ochiului Divin apare repetat pe pereți, pe coloane și pe altarul principal, unde stă și un glob pictat cu hărți și constelații. Slujbele, ținute la orele 6, 12, 18 și 24, sunt însoțite de muzică tradițională interpretată live, cu instrumente de suflat și tobe, iar credincioșii se roagă în genunchi, în ritmuri sincronizate, într-o atmosferă care are ceva aproape teatral, dar profund autentic.

O vizită la Tay Ninh durează, de regulă, între două și trei ore, incluzând drumul de aproximativ 90-100 de kilometri de la Ho Chi Minh City, care se parcurge în circa două ore cu mașina. Majoritatea circuitelor programează sosirea aproape de amiază, pentru a prinde slujba de la ora 12, cea mai vizitată de turiști. Este recomandat un cod vestimentar decent — umeri și genunchi acoperiți — iar încălțămintea trebuie scoasă înainte de a intra în sală. Cea mai bună perioadă pentru vizită este sezonul uscat, din noiembrie până în aprilie, când ploile torențiale specifice sudului Vietnamului nu îngreunează deplasarea.

Templul Cao Dai este, de multe ori, combinat într-o singură zi de circuit cu tunelurile de la Cu Chi, aflate pe traseul de întoarcere spre Ho Chi Minh City — o pereche de obiective care arată două fețe complet diferite ale istoriei vietnameze recente: una spirituală și una legată de rezistența militară din timpul războiului. Într-un itinerar mai amplu prin Vietnam, care include de obicei Delta Mekongului, Hanoi sau Golful Ha Long, această oprire la Tay Ninh oferă un contrapunct necesar — o fereastră spre o Vietnam mai puțin cunoscută publicului larg, unde spiritualitatea locală s-a inventat pe sine dintr-un amestec de tradiții, cu o architectură și o poveste greu de găsit oriunde altundeva în Asia.

Templul Cao Dai este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi circuit Vietnam primăvara.