Templul Bich Dong — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Bich Dong

La aproape 100 de kilometri sud de Hanoi, într-un perete de calcar acoperit de vegetație, se ascunde un templu construit parțial în piatra muntelui. Localnicii îi spun Chua Bich Dong, ceea ce se traduce aproximativ prin „pagoda grotei de jad”. Numele nu e o exagerare poetică goală: lumina care se filtrează prin deschiderile naturale ale stâncii dă pietrei umede o nuanță verzuie, mai ales dimineața, când ceața de pe râul Ngo Dong nu s-a ridicat încă de tot.

Templul a fost construit inițial în anul 1428, în timpul dinastiei Le, de către doi călugări care au ales acest loc exact pentru izolarea lui. Structura actuală, formată din trei niveluri distincte legate prin trepte tăiate în piatră, datează dintr-o reconstrucție din 1707, realizată sub patronajul unor familii nobile locale. Nu e un singur templu, de fapt, ci trei: Chua Ha (templul de jos), Chua Trung (templul din mijloc, construit chiar în interiorul unei grote naturale) și Chua Thuong (templul de sus, cel mai apropiat de vârf). Fiecare nivel are propriul altar și propria atmosferă — de la lumina caldă a lumânărilor din grotă, la vântul care bate liber pe platforma de sus.

Ce impresionează la Bich Dong nu este monumentalitatea, ci integrarea aproape organică a construcției în relief. Coloanele de lemn lăcuit, clopotele de bronz și statuile lui Buddha par să crească direct din stâncă. Din templul de mijloc, vizitatorii pot vedea stalactite naturale care au fost lăsate intacte, fără a fi „corectate” arhitectural — călugării au construit în jurul lor, nu peste ele. De la nivelul superior, panorama se deschide spre câmpurile de orez din Tam Coc și spre meandrele râului Ngo Dong, aceleași ape pe care turiștii le parcurg cu bărci cu vâsle manevrate, tradițional, cu picioarele.

O vizită completă durează între una și două ore, incluzând ascensiunea celor trei niveluri, care nu este solicitantă, dar cere pantofi comozi din cauza treptelor de piatră, uneori umede. Perioada optimă este între octombrie și aprilie, când umiditatea e mai scăzută și câmpurile din jur au culori diferite în funcție de sezon — verde crud primăvara, auriu în perioada recoltei, prin mai-iunie. Cel mai simplu acces este dinspre orașul Ninh Binh, de unde templul se află la circa 30 de minute cu maşina, fiind aproape imposibil de vizitat fără o oprire și în Tam Coc, situat la doar câțiva kilometri distanță. Merită rezervat timp și pentru zona din jurul templului, unde se găsesc grote mai puțin cunoscute turiștilor obișnuiți, ignorate de majoritatea ghidurilor rapide.

Templul Bich Dong este, de regulă, unul dintre popasurile incluse în circuitele turistice care traversează nordul Vietnamului, alături de Hanoi, Baia Ha Long și complexul de peșteri din Ninh Binh. Poziția sa, la jumătatea drumului între capitală și zona Tam Coc-Bich Dong, face ca vizita să se combine natural cu o plimbare cu barca pe râu sau cu explorarea satelor din apropiere, unde viața rurală vietnameză continuă aproape neschimbată. Într-un circuit bine construit, ziua petrecută aici oferă un contrast liniștitor față de agitația urbană din Hanoi și pregătește vizitatorul pentru peisajele acvatice din Ha Long, printr-o introducere blândă în arhitectura religioasă și în relația specifică pe care vietnamezii o au cu muntele, piatra și apa.

Vezi excursie Vietnam și bifează Templul Bich Dong din listă.