Zidurile orașului Xian — istorie, povești și circuite

Povestea Zidurile orașului Xian

În anul 1370, împăratul Hongwu din dinastia Ming a dat ordinul să se ridice un zid în jurul orașului pe care îl numea capitala imperiului său. Muncitorii au folosit un amestec neobișnuit — pământ bătătorit, var și orez fiert — pentru a crea o structură care avea să reziste mai bine de șase secole. Astăzi, acel zid există încă în forma lui originală, aproape intact, și poți urca pe el în orice dimineață și privi cum Xi'an-ul modern se trezește în jurul cetății medievale.

Zidurile orașului Xi'an — cunoscute în chineză ca 西安城墙 (Xī'ān Chéngqiáng) — reprezintă cel mai complet și mai bine conservat sistem de fortificații din întreaga Chină. Construite între 1370 și 1378, pe fundațiile unor ziduri mai vechi din dinastia Tang, acestea au o lungime totală de 13,74 kilometri, o înălțime de 12 metri și o lățime la bază de 15 până la 18 metri — suficient de lată pentru ca două mașini să circule una lângă alta pe coronamentul ei. Zidul are formă dreptunghiulară și este prevăzut cu patru porți principale, orientate spre cele patru puncte cardinale, fiecare dintre ele apărată de un sistem complex de turnuri interioare și exterioare. Există în total 98 de turnuri de veghe, amplasate la distanțe regulate, astfel încât arcașii să poată acoperi fiecare centimetru al zidului exterior.

Ceea ce face această vizită diferită față de alte monumente istorice este posibilitatea de a te plimba efectiv pe zid, nu doar în jurul lui. Poți parcurge întregul perimetru pe jos — durează în jur de trei ore în ritm relaxat — sau poți închiria o bicicletă chiar sus, pe coronament, și face ocolul complet în aproximativ o oră. Dimineața devreme, înainte ca turiștii să sosească în număr mare, zidul aparține aproape în exclusivitate locuitorilor orașului: bătrâni care fac tai chi, pensionari care se plimbă cu câinii, tineri care aleargă. Este un moment în care cetatea medievală și viața cotidiană chineză se suprapun fără niciun artificiu turistic. Un detaliu mai puțin cunoscut: pe latura nordică a zidului există un segment restaurat parțial diferit față de rest, unde se pot vedea tehnicile originale de construcție cu pământ bătătorit, înainte ca exteriorul să fi fost acoperit cu cărămidă arsă. Geanta se merită deschisă exact acolo.

Cel mai bun moment pentru a vizita zidurile este primăvara — între martie și mai — sau toamna, în septembrie și octombrie, când temperaturile sunt moderate și cerul rămâne senin suficient de des. Verile în Xi'an pot fi toride, cu umiditate ridicată, iar iernile sunt reci și uneori îngheațate, deși zidul dobândește atunci o atmosferă aparte, mai austeră. Vizita standard durează între două și patru ore, în funcție de ritmul ales și de cât de mult te oprești la turnuri sau la porțile istorice. Zidul este accesibil din mai multe puncte ale orașului, dar intrările principale se află la Poarta de Sud (Nanmen) și la Poarta de Nord (Beimen). Ambele sunt ușor de atins cu metroul — linia 2 are stație chiar în apropierea Porții de Sud. Este indicat să ai cu tine apă, mai ales vara, pentru că pe coronament nu există umbră pe porțiuni lungi.

Xi'an este unul dintre punctele de referință ale oricărui circuit prin China, și nu întâmplător. Fostă capitală imperială sub mai multe dinastii — inclusiv Han și Tang — orașul concentrează într-un spațiu relativ redus câteva dintre cele mai importante situri istorice din Asia. Zidurile orașului se vizitează de obicei în aceeași zi cu Piața Bell Tower sau cu Cartierul Muslim, și sunt complementare, nu redundante, față de acestea. Într-un circuit mai amplu prin China, Xi'an apare de regulă după Beijing și înainte de Chengdu sau Shanghai, alcătuind axa istorică a unui traseu care urmează marile capitale ale imperiilor chineze. Dacă Marele Zid de la Beijing impresionează prin scară și context muntos, zidurile din Xi'an oferă ceva diferit: apropierea, posibilitatea de a atinge cărămida, de a înțelege cum arăta o cetate medievală chineză nu ca ruină, ci ca structură vie. Cele două obiective se completează și, împreună, spun mai bine decât orice text povestea despre cum China și-a construit granițele — în piatră, în pământ și în timp.