Templul Yonghe — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Yonghe

În 1694, pe un teren din nord-estul Beijingului, a fost ridicat un palat destinat fiului împăratului Kangxi. Nimeni nu știa atunci că acel complex de clădiri roșii și aurii va deveni, câteva decenii mai târziu, unul dintre cele mai importante centre ale budismului tibetan din afara Tibetului. Palatul a aparținut prințului Yinzhen, care în 1722 a urcat pe tronul Chinei sub numele de împăratul Yongzheng. Conform tradiției imperiale, reședința unui suveran nu mai putea fi locuită de muritori obișnuiți, așa că jumătate din complex a fost transformat în templu. Cealaltă jumătate a rămas reședință imperială până în 1744, când împăratul Qianlong a finalizat transformarea completă a întregului ansamblu în mănăstire budistă.

Yonghe Gong — cum este cunoscut în chineză, ceea ce se poate traduce aproximativ prin „Palatul Armoniei Eterne" — se întinde pe o suprafață de aproximativ 66.000 de metri pătrați și cuprinde cinci săli principale, dispuse pe o axă nord-sud, flanate de pavilioane și curți interioare. Arhitectura îmbină stilul tradițional chinez cu elemente tibetane și mongoleze, o fuziune care reflectă politica imperială de a folosi budismul lamaist ca instrument de coeziune în regiunile de frontieră ale imperiului. Cel mai impresionant element din interior este statuia lui Maitreya, Buddha viitorului, sculptată dintr-un singur trunchi de lemn de santal alb. Înaltă de 18 metri, cu încă 8 metri îngropați în pământ pentru stabilitate, această sculptură a intrat în Cartea Recordurilor Guinness. Lemnul a fost adus din Tibet, un drum de mii de kilometri, ca dar al celui de-al șaptelea Dalai Lama pentru împăratul Qianlong.

Spre deosebire de multe temple care funcționează strict ca obiective turistice, Yonghe Gong este un templu activ. Călugării lama trăiesc și practică aici. Dimineața devreme, fumul de tămâie plutește prin curțile interioare, iar credincioșii vin cu bețe de tămâie lungi, pe care le aprind și le poartă cu ei în rugăciune. Această autenticitate îl separă de multe alte locuri vizitate în Beijing. Nu te afli în fața unui decor conservat — te afli într-un spațiu care respiră și astăzi.

O vizită completă durează între una și două ore, în funcție de ritmul în care parcurgi cele cinci curți și sălile laterale. Cea mai bună perioadă pentru o vizită este primăvara — martie și aprilie — sau toamna, între septembrie și noiembrie, când temperaturile sunt moderate și luminozitatea face dreptate culorilor vii ale acoperișurilor. Iarna, templul capătă o atmosferă aparte, mai ales în preajma Anului Nou Chinezesc, când mii de credincioși vin să aprindă primele bețe de tămâie ale anului. Vara poate fi aglomerată și caldă. Templul se află la câteva minute de stația de metrou Yonghegong Lama Temple, accesibilă prin liniile 2 și 5 — una dintre cele mai simple deplasări în comun din Beijing. Este recomandat să vizitezi locul dimineața, înainte de afluxul de grupuri organizate, și să porți îmbrăcăminte decentă, care să acopere umerii și genunchii, din respect față de caracterul religios activ al complexului.

Templul Yonghe face parte din circuitele noastre prin China ca un punct de referință în înțelegerea Beijingului dincolo de Orașul Interzis și Marele Zid. Inclus de obicei în ziua dedicată cartierelor istorice ale capitalei, se vizitează natural alături de Hutong-urile din apropiere, Lacul Houhai și Templul Confucius, aflat la câteva sute de metri distanță. În contextul unui circuit mai lung, care continuă spre Xi'an, Chengdu sau Yunnan, Yonghe Gong oferă un prim contact real cu budismul tibetan — o introducere valoroasă înainte de a întâlni această tradiție în alte forme, în alte regiuni ale Chinei.