Orasul Antic Lijiang — istorie, povești și circuite

Povestea Orasul Antic Lijiang

În 1996, un cutremur devastator de 7 grade pe scara Richter a lovit provincia Yunnan. Mii de case noi, construite din beton, s-au prăbușit. Orașul Antic Lijiang — Lijiang Gucheng (丽江古城) în chineză — a supraviețuit aproape intact. Motivul: casele tradiționale ale poporului Naxi, ridicate din lemn și piatră după principii arhitecturale rafinate, au absorbit șocul și au rezistat. Cutremurul a devenit, paradoxal, unul dintre argumentele care au convins UNESCO să acorde orașului statutul de Patrimoniu Mondial al Umanității, un an mai târziu, în 1997.

Lijiang nu este un sit arheologic sau o reconstituire turistică. Este un oraș viu, locuit continuu de peste 800 de ani, fondat în timpul dinastiei Song și consolidat sub dinastia Yuan, în jurul secolului al XIII-lea. Așezat la o altitudine de aproximativ 2.400 de metri, în nord-vestul provinciei Yunnan, orașul se întinde pe aproape 3,8 kilometri pătrați și adăpostea cândva reședința conducătorilor Naxi, unul dintre cele 56 de popoare recunoscute oficial în China. Nucleul istoric, cunoscut drept Dayan, este brăzdat de un sistem de canale alimentate din râul Yuhe și din izvoarele lacului Heilongtan — Lacul Dragonului Negru. Apa curge prin cartiere, pe sub poduri de piatră, pe lângă case cu streșini curbate și ferestre sculptate în lemn de cedru roșu. Există peste 354 de poduri în perimetrul orașului vechi, fiecare cu propria poveste.

Ceea ce face Lijiang cu adevărat distinct față de alte orașe istorice din China este absența zidurilor de apărare. Spre deosebire de orașele chinezești clasice, planificate rigid pe axe cardinale, Lijiang a crescut organic, urmând relieful dealurilor și cursul apei. Străzile pavate cu un tip special de calcar local — denumit „wumagen", o piatră care reflectă lumina lunii — șerpuiesc imprevizibil, creând un labirint care invită la rătăcire deliberată. Piața Sifang, centrul orașului, a funcționat timp de secole ca nod comercial pe Drumul Ceaiului și Cailor — ruta care lega Yunnanul de Tibet și de India. Comercianți, călugări budiști, caravane cu ceai presat în turte, mătase și mirodenii treceau prin acest loc. Urmele acelor drumuri sunt încă vizibile în pietrele uzate ale pavajului.

O vizită completă a orașului vechi necesită cel puțin o zi întreagă, dar două zile permit un ritm mai firesc, care include și împrejurimile. Dimineața devreme — înainte de ora 9 — orașul are o cu totul altă față: localnicii Naxi își deschid prăvăliile, mirosul de tămâie se amestecă cu cel de lemn vechi, și aglomerația turistică nu a pus încă stăpânire pe ulițe. Este momentul cel mai bun pentru a explora. Parcul Muntelui Leului (Shizishan), aflat în interiorul orașului, oferă o priveliște de ansamblu asupra acoperișurilor de țiglă gri și, pe timp senin, asupra masivului Jade Dragon Snow Mountain — Yulong Xueshan — care domină orizontul nordic cu vârfurile sale acoperite de zăpadă permanent. Cea mai bună perioadă pentru vizită este între martie și mai sau între septembrie și noiembrie, când temperaturile sunt moderate și precipitațiile reduse. Vara aduce ploi musonice, iar ianuarie poate fi surprinzător de rece la această altitudine. Aeroportul internațional Lijiang Sanyi are zboruri din Beijing, Shanghai, Kunming și Chengdu. Din centrul orașului modern, orașul vechi se poate atinge ușor cu taxiul sau chiar pe jos.

Orașul Antic Lijiang se integrează firesc într-un circuit mai amplu prin sudul și centrul Chinei. De obicei, este vizitat în continuarea orașului Kunming — capitala provinciei Yunnan, la aproximativ 500 de kilometri distanță — și poate fi combinat cu o excursie la Defileul Tigrului (Tiger Leaping Gorge), una dintre cele mai adânci chei fluviale din lume, sau cu o escapadă în Shangri-La, orașul tibetan aflat la câteva ore nord de Lijiang. Într-un circuit prin China care include Beijing, Xi'an sau Chengdu, Lijiang reprezintă capitolul despre o altă Chină — nu cea a metropolelor sau a marilor monumente imperiale, ci cea a popoarelor minoritare, a naturii sălbatice și a unui mod de viață care a găsit o cale să supraviețuiască, cutremure incluse.