Parcuri verzi — istorie, povești și circuite

Povestea Parcuri verzi

În 1750, împăratul Qianlong a ordonat extinderea unui parc de lângă Beijing pe o suprafață de aproape 300 de hectare, mutând literalmente dealuri și săpând lacuri artificiale. Muncitorii au lucrat timp de 15 ani. Rezultatul a fost Grădina Parfumului Clar — Yiheyuan, pe care occidentalii o cunosc drept Palatul de Vară — un loc care a redefinit pentru generații întregi ce înseamnă un parc în cultura chineză. Această obsesie pentru spațiul verde amenajat, pentru echilibrul dintre apă, piatră și vegetație, stă la baza a ceea ce astăzi numim generic „parcurile verzi" ale Chinei.

Parcurile publice din marile orașe chineze nu sunt simple locuri de promenadă. Ele poartă în ele straturile istoriei: foste grădini imperiale transformate în spații deschise publicului după Revoluția din 1911, parcuri proiectate în era maoistă pentru a simboliza accesul poporului la frumusețe, sau creații contemporane care îmbină designul modern cu principiile feng shui. În Shanghai, Yuanmingyuan — numele înseamnă aproximativ „Grădina Splendorii Perfecte" — oferă o reconstrucție parțială a unui parc imperial distrus de trupele franco-britanice în 1860. Ruinele originale, lăsate intenționat vizibile, funcționează ca un memento al unei perioade dureroase din istoria națională. Vizitatorii nu vin doar să vadă flori. Vin să înțeleagă ceva.

În Chengdu, parcul Renmin — 人民公园, adică „Parcul Poporului" — este un fenomen social în sine. Dimineața, grupuri de vârstnici practică tai chi sau cântă la instrumente tradiționale. Ziua, în zona teraselor de ceai, localnicii stau ore întregi jucând mahjong sau purtând conversații. La weekenduri, o zonă specială devine loc de întâlnire pentru părinți care caută parteneri de viață pentru copiii lor — afișând mici pancarte cu date despre vârstă, profesie și astrologie. Parcul nu e un decor. E o scenă vie.

Din punct de vedere practic, vizitarea unui parc verde major din China necesită cel puțin două-trei ore, mai ales dacă este vorba de obiective de dimensiuni mari precum Yiheyuan din Beijing, care se întinde pe 2,9 kilometri pătrați. Cel mai bun moment pentru vizită este primăvara, între martie și mai, când înfloresc cireșii și magnoliile, sau toamna, în octombrie, când frunzișul capătă culori calde. Vara poate fi extrem de caldă și aglomerată. Accesul se face de regulă cu metroul — rețelele de transport urban din Beijing, Shanghai sau Chengdu sunt bine dezvoltate și ușor de navigat cu aplicații standard de navigație. Un lucru de reținut: în multe parcuri, sâmbăta și duminica dimineața sunt momentele cu cea mai autentică atmosferă locală, înainte ca fluxul de turiști să se intensifice.

Parcurile verzi din China se integrează firesc într-un circuit mai larg prin această țară, tocmai pentru că oferă un contrast necesar față de ritmul alert al vizitelor la monumente istorice sau centre urbane aglomerate. În cadrul unui circuit prin China, o jumătate de zi petrecută în Parcul Poporului din Chengdu înainte de vizita la rezervația de urși panda, sau o plimbare dimineața devreme prin Yiheyuan înaintea Palatului de Vară, schimbă complet perspectiva asupra vieții de zi cu zi a chinezilor. Nu e o pauză în circuit — e o parte esențială din el. Circuitele bine construite prin China includ aceste momente tocmai pentru că ele adaugă profunzime: după ce ai văzut Marele Zid sau Orașul Interzis, parcul îți arată cu ce umple un om obișnuit o dimineață de duminică.