Hoi An — istorie, povești și circuite

Povestea Hoi An

În fiecare seară, când soarele coboară spre delta râului Thu Bon, locuitorii orașului vechi Hoi An sting luminile electrice din case și aprind sute de felinare de mătase colorată. Ritualul se repetă de ani buni, la fiecare lună plină, dar farmecul lui nu s-a tocit: apa capătă reflexii roșii, galbene și portocalii, iar bărcile mici purtate de copii aprind lumânări plutitoare pe care le lasă să alunece pe curent. E genul de imagine care explică de ce UNESCO a inclus orașul vechi în patrimoniul mondial încă din 1999, și de ce mulți călători îl consideră cel mai bine conservat oraș-port din Asia de Sud-Est.

Numele local, Hội An, înseamnă aproximativ "loc de întâlnire pașnică", iar istoria confirmă asta. Între secolele XV și XIX, orașul a fost unul dintre cele mai importante porturi comerciale din regiune, punct de escală pentru negustori chinezi, japonezi, portughezi și olandezi care veneau după mătase, ceramică și mirodenii. Comunitatea japoneză, stabilită aici în secolul XVII, a lăsat în urmă simbolul orașului: Podul Japonez (Chùa Cầu), construit în jurul anului 1590, cu o pagodă mică integrată în structura de lemn, dedicată zeului care, spune legenda, ținea sub control un monstru mitic responsabil de cutremure. Podul apare, de altfel, și pe bancnota vietnameză de 20.000 dong.

Plimbarea prin orașul vechi înseamnă case-punte din lemn de secole vechi, temple chinezești ridicate de comunitățile de comercianți din Fujian sau Cantonul, și ateliere de croitorie unde poți comanda haine făcute la comandă în câteva ore. Casa Tan Ky, deschisă publicului, arată cum arăta locuința unui negustor înstărit în secolul XVIII, cu grinzi aduse din lemn tropical și influențe arhitecturale japoneze, chinezești și vietnameze combinate firesc. Piața centrală și malul râului se transformă seara într-un amestec de tarabe cu mâncare stradală — cao lầu, un fel de tăiței specific orașului, se găsește doar aici, pentru că se spune că apa dintr-o anumită fântână veche influențează gustul aluatului.

O vizită confortabilă în Hoi An durează două zile complete, timp suficient pentru orașul vechi, o plimbare cu barca pe canale și o ieșire până la plaja An Bang, la câțiva kilometri distanță, sau până la satul de legume Tra Que, unde localnicii cultivă ierburi aromatice după metode tradiționale. Perioada optimă e între februarie și aprilie, când umiditatea e mai scăzută și ploile mai rare — din octombrie până în decembrie, orașul se confruntă uneori cu inundații ale râului Thu Bon. Cel mai apropiat aeroport e Da Nang, la aproximativ 30 de kilometri, ușor accesibil cu mașina sau taxiul. Orașul vechi se vizitează cel mai bine pe jos sau cu bicicleta, iar accesul cu mașina în zona centrală e restricționat, ceea ce păstrează atmosfera liniștită a locului.

Într-un circuit prin Vietnam, Hoi An se leagă natural de Da Nang și de siturile My Son, ruinele templelor hinduse ale civilizației Champa, aflate la aproximativ o oră distanță. Multe trasee combină orașul vechi cu o oprire la Hue, fosta capitală imperială, sau cu o continuare spre sud către Ho Chi Minh City. E genul de obiectiv care oferă un contrast necesar între ritmul intens al marilor orașe vietnameze și liniștea unui port istoric unde timpul pare să fi decis, cu câteva secole în urmă, să încetinească.

Include Hoi An în călătorie: alege circuit prin Vietnam.