Podul Japonez — istorie, povești și circuite

Povestea Podul Japonez

În Hoi An există un pod pe care localnicii nu-l traversează niciodată fără să se oprească măcar o clipă la mijloc. Nu pentru vedere, ci pentru mica pagodă ascunsă în structura lui, unde ardă bețișoare de tămâie zi de zi, de sute de ani. Podul Japonez, cunoscut de localnici sub numele de Chua Cau (\"pagoda-pod\"), este mai mult decât o simplă trecere peste un canal îngust — este simbolul neoficial al orașului vechi și una dintre puținele construcții din Vietnam care a supraviețuit aproape neschimbată din secolul al XVI-lea.

Povestea lui începe în jurul anului 1590, construit de comunitatea de negustori japonezi stabiliți în Hoi An, pe atunci un port comercial extrem de activ, cu legături directe spre Japonia, China și țările europene. Podul lega cartierul japonez de cel chinezesc, peste un mic canal care se varsă în râul Thu Bon. Legenda spune că sub pământ ar exista un monstru numit Cu — un fel de dragon-țestoasă a cărui mișcare provoca cutremure în Japonia și inundații în Vietnam. Podul, cu pagoda lui, ar fi fost construit chiar peste locul unde se presupune că se afla capul acestei creaturi, ca un fel de ancoră spirituală menită să îl țină în frâu.

Structura în sine este modestă ca dimensiune — nu mai lungă de 18 metri — dar densă în detalii. Este acoperit cu un toit din țigle glazurate, susținut de stâlpi de lemn lăcuit, iar la cele două capete stau statui de câini și maimuțe din piatră, care ar marca anii zodiacali în care s-a început și s-a terminat construcția. În mijlocul podului se află mica pagodă dedicată zeului Tran Vo Bac De, o divinitate taoistă asociată cu vremea și protecția împotriva dezastrelor naturale. De-a lungul secolelor, podul a fost renovat de mai multe ori — cea mai importantă restaurare documentată a avut loc în 1817 — dar arhitectura originală japoneză, combinată cu elemente vietnameze și chinezești adăugate ulterior, a rămas vizibilă.

O vizită la Podul Japonez nu durează mult — quinze-douăzeci de minute sunt suficiente pentru a-l traversa, a admira sculpturile și a intra în mica pagodă — dar merită integrată într-o plimbare mai lungă prin orașul vechi Hoi An, ideal dimineața devreme sau spre apus, când lumina cade frumos pe lemnul întunecat și canalul de sub pod reflectă lanternele colorate specifice zonei. Cea mai bună perioadă pentru vizită este între februarie și aprilie, când vremea este uscată și temperaturile moderate; lunile de vară aduc umiditate ridicată, iar toamna vine cu risc de inundații, fenomen cu care orașul este obișnuit de secole. Podul se află chiar în centrul istoric, ușor accesibil pe jos din aproape orice punct al orașului vechi, iar accesul este inclus în biletul general de vizitare a zonei protejate UNESCO.

Podul Japonez este, de regulă, unul dintre primele obiective incluse într-un circuit prin centrul Vietnamului, alături de restul orașului vechi Hoi An — casele-muzeu ale negustorilor, piața de noapte de pe malul râului Thu Bon și atelierele tradiționale de croitorie și felinare. Multe circuite îl combină cu o oprire la Da Nang și cu excursii spre Munții de Marmură sau spre orașul imperial Hue, creând un traseu care arată cum comunitățile de negustori străini, de la japonezi la chinezi și europeni, au modelat, secol după secol, identitatea acestui colț de coastă vietnameză.

Include Podul Japonez în călătorie: alege circuit Vietnam cu ghid român.